Până la fumuri e focul

el arde acoperişul de paie

din ochii frumoasei colibe

cu pereţii straşnici de lut –

b o a d i c a

rarefiată este o mare războinică

nu ştiu de ce îşi doreşte acum

versurile mele peste canalul

mânecii, din

care scoate în ultima vreme

declaraţii pe de

sine răspundere (?!), cu privirea frumos

aţintită asupra aureolei de fum, pe

care eu, ne

vinovat, sigur nu am nimic

împotrivă să o su-port –

b o a d i c a

rarefiată pare că se

luptă acum cu legiunile dacice

din armata romană

din cenacluri şi teatre

de operaţiuni litera-re:

b o a d i c a

poate fi penetrată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!