În Re major
doamne șoptește-mi măcar
cum să interpretez viața...
pe unde trebuie să mai alerg neoprit
cu filozofia-n brațe?
spune-mi, ce mi-a mai rămas de atins
prin adierea infinită de suspine
sau cum să abordez ciutele
pentru îndelunga lunecare prin nefrică?
cum să depășesc expertiza toamnei trupești
fără să vărs lacrimi-n aripile suspendate
pe colțul sfâșiat al cubului aruncat într-o râlă?
cum să candidez și eu la amăgirea ta albastră,
hai, spune-mi odată!
m-am încâlcit în rezervele de viață acum
și tot depășind tăcerilor instincte
hai, învață-mă!
cum să dezertez din echinocțiul pianului
rămas blocat în Re major...
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
