Dragostea mea

Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi ştiut cândva
era o sfântă haină a tristeţii
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc uşor peste toate
vârfurile ameţitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munţii cei sfinţi,
ce fi-vor acoperiţi cu zăpezile
albastre ale nemuririi
sihastre...
Nu ni se vor topi nicicând...
Am coborât văi adânci, am atins
culmi neîntinate,
într-o alchimie perfectă,
până am fost separaţi
de un mare şi implacabil
Zid Chinezesc...
Am strigat numele tău inutil,
devenisem copil
şi îl găsisem pe Dumnezeu
în mine...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!