Dragostea mea
Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi știut cândva
era o sfântă haină a tristeții
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc ușor peste toate
vârfurile amețitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munții cei sfinți,
ce fi-vor acoperiți cu zăpezile
albastre ale nemuririi
sihastre...
Nu ni se vor topi nicicând...
Am coborât văi adânci, am atins
culmi neîntinate,
într-o alchimie perfectă,
până am fost separați
de un mare și implacabil
Zid Chinezesc...
Am strigat numele tău inutil,
devenisem copil
și îl găsisem pe Dumnezeu
în mine...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Florica. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.