Copilărie
Oh, cât mi-aș dori să am
Patul vechi, alămuit,
Și-atâtea vechi nimicuri:
Nicovală, calapoade,
Obiecte de cizmar,
Gramofon ambiental
Pus la mare cinste-n casă,
Broderia de pe masă,
Un dulap cu cozonac...
Somnul de după-amiază,
Când bunicul îmi punea
Haina veche peste mine,
Dormeam lin și-mi era bine,
Mărunțișuri de copil:
Dopuri de la sticle goale,
Jocuri în Comisariat
Părăsit și demolat
Printre tainice ruine.
A rămas durat în piatră
Adăpost pentru străjer,
Gardul sulițat de fier
Unde-n colț se sprijineau
Toți îndrăgostții străzii
Care-ajunși în umbra serii
Îndelung se sărutau.
poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
