Al lunii
al lunii,
ars deasupra fântânii,
candelă de nuntă trandafirilor,
până împrejurul satului
devine aură de polen,
cât respiră turla
prin clopotele ierbii,
unde gleznele fecioarei
și buzele unicornului--
în fiecare zi
banchetul nopții,
în fiecare noapte
ziua rugului tău
înghețat!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre virginitate
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre nuntă
- poezii despre glezne
- poezii despre gheață
- poezii despre devenire
