Apăsarea amurgului
parcă aș sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identității profunde
pietrele salută scrâșnind
sub apăsarea amurgului
niște crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuții
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare
o proiecție bizară e trecutul
privit
dintr-o vale adâncă
dintr-o umbră
mai demult apusul părea
o candelă celestă aprinsă
spre lume
azi e o vâlvătaie care se apropie
meschin
cu furișări de infern
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre iad
- poezii despre foc