Am auzit destule cuvinte

Iată, vremea iertării se apropie.
Ectenia inimii râvneşte la mila Domnului.
Să cerem biruinţă şi ni se va da.
Ni se va da, ba chiar mai mult.
Am auzit destule cuvinte urâte despre noi.
Să închidem ochii,
să ne-astupăm urechile.
Să ne rămână două luni albastre.
De-a stânga sau de-a dreapta nu-i totuna.
Această judecată nemiloasă, dar dreaptă...
Să cerem şi ni se va da.
Căci cine va primi un şarpe de la tatăl său
în loc de peşte?
Să lăsăm pietrele din mâini,
să ne întoarcem în biserici.
Unde verighetele mântuirii se bălăcesc vesele
în Potirul veşniciei.
Nu din mândrie spun aceasta,
ci din foame de fapte.
Căci cea mai frumoasă clipă a zilei
este a răsăritului de soare.
Când martor îi eşti
purtându-ţi genunchii roşii
de atâta noapte.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!