Din cuvinte mi-am cioplit vatra

Ce-i lumina, Doamne? Eu nu ştiu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Aşezând la răscruce busuioc şi sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot şi atât
Apa curge. Inima ta şi inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniţi stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!