Poetul dintr-o gară

Poetul moare într-o gară
De dragul unei depărtări
E drumul lung şi-i seară
Şi din privirea ta culeg un răsărit de păsări
Era să mor, dar pavăză iubirii
Din ochii tăi m-ndepărtat de frig
Şi ninge-n codru,
Paştele iubirii cu florile caisului pribeag.

Mă duc departe şi te tot aproprii
Ca Steaua Carului din Ursa Mare
Stropii de ploaie curg pe cer, utopic
Ca primăvara ce pluteste-n aer.
P. S. Puteai să nu mă mai vezi.