Act in scenele vietii

Este pustiu în cer, în mări şi între noi
Este prea linişte în noi şi printre ploi.
Singurătatea, liniştea şi-obscurul
Răsună mut, de parcă ia naştere fumul.

Lumina nu mai e. A plecat cu gândurile.
A strâns între raze toate iubirile.
Un om enigmatic, sărac de simţiri
Îşi lasă o urmă, un pas, plin de-amintiri.

Ce inimă? sau ce-nfinitate de goliciune pură
Care-a şters totul, lăsând azi, nimicul singur, prin natură.
De mână cu umbra neconturată-a-uitării,
Plecând, înspre timp, călcând peste toate legile firii.

Şi-acum, undeva-n secunda prezentului pas,
Uit, nu trăiesc şi totul…totul îl las!
Nu ştiu cuvântul, replica sau rolul
Am pierdut scena, viaţa, rămânând doar ecoul…

poezie de Mihaela Zahari
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!