Lacrimile dimineţii

Lacrimile dimineţii
îmblânzesc spinii trandafirului,
roşu stăpân peste răsărit.
Cafea... dimineaţa târzie,
lenevire în aşternuturi
cu degete răsfirate către lumină.
Dilema...
mărul uitat al Evei,
seminţe de adevăr
sau
întuneric de gândire?
Lângă mine,
măcinate de vreme file,
mărturiile lui a fost odată,
strofe...
Alecsandri in pastelurile primăverii,
Bacovia în goliciunea toamnei.
eu în nuditatea ideilor,
sonată andante,
ronţăi boabe de cafea...

Vorbe cresc din mine,
pomi cu ramuri-litere,
frunze-prefixe,
linişte...
transcriu ad litteram,
pagini din trecut
în dimineţi târzii...

afară din mine,
vȃnt,
înăuntru, în casă,
linişte,
adormire-dormire,
minutarul roşu,
şi eu
hoinară în ţara secundelor
sau poate cuvintelor
stau pe roata carului mare
mai am o stea,
în căptuşeala hainei,
îmbrăcăminte la botezul trupului,
tȃrziu în noapte şi mai frig de-atȃt
e sigur pe Mediterana
cer cu luna de-mprumut
şi stele căzătoare
nici eu nu ştiu cum să cobor...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!