Inerție de april
ridică puțin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare
deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
privește amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă
vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni
propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie
se transformă într-o lună albastră
așteptarea mea
a ta
într-o inerție
absolută
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
