Amarul meu e mai amar...

Mi-ai furat un rai din palmă, ce-l aveam la o răscruce-
Erau drumuri spre Golgote și știam unde mă duce
Pasu-mpleticit de vină, printre pietre-nsângerate.
Ia și tu păcatul Evei și așază-ți-l în spate!

Nu privi la talpa goală ce se-mpiedică-n furtună,
Lângă spectatori de ceară, ce poemele-mi adună,
Să le-arunce-n guri flămânde, ca de foame să le treacă,
Fă-te scut, oprește hoarda de nebuni și te apleacă!

Și ridică-mi de sub piatră-ngenuncherile funeste!
Le găsești în colbul străzii, pe frânturi de palimpseste.
Sunt silabe-amestecate într-o ordine subtilă.
Codul învierii mele e-n îngălbenita filă.

Ți l-oi descifra, când noaptea va deschide ochii lunii
Și-or țipa sub evantaie, de dorință toți păunii.
Doar în raiul palmei mele, ce-i acum la tine-n brațe,
Să fim orbi și surzi la toate și iubirea să ne-nhațe.

Tu atinge-mă cu palma,-n care mai tânjește-o vară,
Eu desfac aripa frântă într-o lacrima amară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook