Racheta... camerei mele, camera singurătății, mă catapultează, mereu, în alt timp și în locuri utopic de frumoase!
Racheta... camerei mele, camera singurătății, mă catapultează, mereu, în alt timp și în locuri utopic de frumoase!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
