Joncțiune

(lui Nichita Stănescu)

când iau Cartea Ta pe genunchi
pe loc mă preschimb într-un înger,
devin imponderabilă, diafană,
sub piele încep să îmi foșnească
necuvintele,
precum niște aripi.
lumina dinlăuntru meu întâlnește
lumina dinlăuntru ei,
ochiul meu sărută
ochiul ei de hârtie.
lacrima, lacrima Ta
mi se prelinge-n alveolele sufletului,
umplând netăcerile,
alungând neiubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook