Abia mirări spinarea întrebării duce
(sonetivală)
***
mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
și preacuvânt pe a hârtiei cruce.
a ști cu vorbe însă-i drum de mere
lumești cunoașteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunți călugărind sub veac himere.
***
sub ploaia cu morminte-abia de ești
un dumnezeu ținând la brațul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veșniciei clești.
***
din primăvara ninsă de candoare
mai cade alb și viu și zău! ne doare...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.