Veghe la destin

Zilele trec amăgitor
Nimicul le pătrunde
Se caută o vină-n cor
În carul cu nevrute.
Suspină adierea-n dor
El Universul se destramă
De nu-ngrijim la cel fior
Ea viața calcă-n dramă.
Sunt ani ce ard fără de jar
Nici vântul nu ajută
Ne ia el gândul tot hoinar
Pe ultima redută.
E ea strigarea făr-de vrere
Cu ultima suflare
E el cel răsărit pe care
L-ai așteptat tot mută.
Dar fără fond, ea forma țipă
Se pierde în neant
Și e păcat ca-ntr-o clipită
El haosul să stea garant.
Povestea este cu noroc
Căci totul e un dat
Suntem făcuți din singur foc
Nimic nu-i alterat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook