Muză

Gingaş trece-n nefiinţă
iarna cu-aer de consoartă.
Cu mânuţe de domniţă
primăvara mă întartă.

Învelită-n mii de muguri
se desfată-n ceru-albastru
şi se-nalţă în amurguri
cu-a ei sâni de alabastru.

Ca un pictor mă avânt
să o prind cât e virgină,
dar ţâşnind ca din pământ
ea se mută pe-o stamină.

Mă întreb a câta oară
mă întorc l-astă bacantă
cu parfum de domnişoară
şi capricii de amantă.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!