Felul în care soarele

se strecoară prin păr mângâindu-ţi ceafa
întrece cu mult dorinţa fărădelegii din vârful degetelor
şi tainicul of mort prea de timpuriu pe buze

îţi sărută pleoapele, dincolo de orice extaz
era o cerere mult prea îndrăzneaţă care se topea
la căldura surâsului tău

se izbeşte de ecoul tăcerilor mele
e la fel de sinucigaş ca şi trenurile de mare viteză
intrate în curbe strânse în ac de păr

intră în viaţa împrimăvărată
îmi dă puterea să aştept o altă zi înnorată
în care să presupun că aş putea fi soarele aşteptat

Vezi şi următoarele:

Căutare