În lungul drum plin de suspine
În lungul drum plin de suspine
Eu pot conta numai pe mine,
Făcând mereu la lume bine,
Neașteptâd răsplată de la nimeni.
La margine de țară,
Apoi cu totul afară,
Alături de ce-i ce plecară,
Pe obraz cu lacrima amară.
Viața unui emigrant
Egală cu a unui copil abandonat
Ce trebuie să fie și floare și atlant
În crivățul debordant.
De ce n-ajunge pâinea vetrii
Să cuprindă-n parametrii
Săi: vecini, colegi, cumătri
Risipiți la mii de kilometri?
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre răsplată
- poezii despre pâine
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
- poezii despre flori
- poezii despre emigrație
- poezii despre crivăț