Discurs

Mă uit în ochii tăi;
Şi lacrima
Şi zâmbetul
Se cuprind în aceeaşi pleoapă.

Văd iubirea ta
Zvâcnind ca o pasăre
Îmblânzită cândva
Dar scăpată în ziua plecării tale
Lăsată repetat
Ca o pecete de moarte.

Mă uit în ochii tăi;
Şi moartea
Şi viaţa
Se cuprind în aceeaşi sărutare.

Urmează-mă îţi zic
Şi nu sunt necesare
O mie de cuvinte
Ci mâna ta,
Şi mâna mea,
Acestea care se cuprind,
Care se zbat,
Care tremură.

Şi vii,
Şi vii,
Tot mai vii devenim
În Iubire.

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!