Mărţişor

Meşter mare, mâini de aur, croind strai neasemuit
Pentru Zâna Primăvară, Zeul Soare a-nnădit.
Rochia lungă i-a tivit-o cu-anglicei în sălbănaşi
Şi-a brodat pe cingătoare brebenei şi toporaşi!

Razele, suliţe calde, a topit neaua pe-alocuri
Răsărit-au brânduşele şi viorele în smocuri.
Pe un hat, sub mărăcini, unde umbra mai domneşte
Cu clinchet de voioşie, ghiocelul se iţeşte!

Primăvara e miloasă, vrea să-l scoată la lumină,
Cu mânuţele gingaşe. Din păcate se înspină!
Picură bobul de sânge pe neaua imaculată
Şi-o lacrimă de sub pleoapă! Inima-i îndurerată!

Zefiru-i face ochi dulci, mângâind-o cu alean
Răsucindu-i şnur alb-roşu, prins de-o boabă de mărgean!
Primăvara îi surâde în cântul de pitulice
Mărţişor, prinde la ie, lângă inima ferice.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!