Leziuni

Acum e bine.
Între dinţi lumina târâie soarele în cuib.
Eu sunt tot aici.
Mi-au crescut crengi din foarfeca cu care le voi tăia.
De data asta nu o să mă mai doară.
Pastilele bolnavilor, în pahare, spitale coboară.
E numai un pas.
Din deget, un compas trasează cerul păsării sudate de ciocul ei.
E numai un pas.
Faţa mi-a luat o întorsătură neaşteptată.
În curând va fi gata.
I-am făcut unui ochi de geam o pleoapă cu ştergare
Aducătoare de sticlă
Pe metereze râd corbii
În aşteptare.
E numai un pas.
Blocul urmează să se-arunce din mine
De pe etajeră.
Miroase a faşă sterilă.
Pământul şi-a lăsa barbă cu miros de huilă.
Astăzi toate inciziile au o precizie surprinzătoare.
Dumnezeule! Într-o ureche, bărbatul din mine mă place
Iar în cealaltă ureche o femeie mă doare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!