La margine de lume
goale sunt sufletele crescute în umbră
cu izul noroios, pătat prea îmbâcsit
rețeaua de lumina tremură tare sumbră
la marginea zilei amarul e ticsit.
sunt sărmani la care viața e povară
târâș prin neajunsuri și tristețe
sunt oameni care dorm pe cartoane afară
care-au uitat ce-nseamnă visele mărețe.
o lume subterană lărgește infernul
unde nu e cântec, fericire sangvină
spasmul timpului afectează sternul
inimii care-a pierdut iubirea divină.
mă rog la Cristos preabunul, eternul
la margine de lume glorios să revină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?