Bătrânul sat

Creşteam cum florile-n boboci,
Sorbeam raze de soare
Şi tot zglobiul din poteci
Îl adunam, o mare!

Albastrul cela azuriu
Şi verdele-n poiene
Mă îndemna din nou să-i fiu
Un curcubeu pe gene!

Şi toţi ce tineri mai erau:
Ograda, mama, tata...
Împrospătată de culori,
Mahala nouă, satul!

Decor în vatră fremătând
Din glume înţelepte,
Acel izvor, mereu curgând,
Chema băieţi şi fete...

Şi hora-n mijloc încingea
Călcâie în scânteie,
Iar eu, copil, mă tot miram:
Cum viaţa-şi are o lege!

Acum revin în al meu sat,
Cuprind tot paradisul
Al clopotelor care bat...
Îmbătrânea şi dânsul!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!