Hibernală

Iarna a nins din nou zburătăcindu-şi fulgii
şi ostoindu-şi trupul străveziu,
s-a-ntins pe câmpuri să se odihnească
în aşternutul moale, până mai târziu.

Vibraţii iuţi din vântul cel sălbatic
se-aud urlând prin vechile cotloane
şi atârnând uitată pe o creangă
o frunză se izbeşte de obloane.

Totul e gri în cer şi pe pământ
şi parcă frigul a intrat şi-n mine...
doar ceaiul cald, cu-aromă de lămâie,
mă face să zâmbesc, gândind la tine.