Stau

stau în apropierea liniştii tale
migrez sunetele într-un loc neumblat
pe o linie dreaptă

timpul dezordonat îmi aşază bărbia în mâini
şi gândul mi-l plimbă necenzurat
plin de ruine
în luciri de iad

sertarul potolit din scrinul suit pe vârfuri
umplut cu versuri se face gălbui

adio zare silită să m-aştepţi
te lepăd din privire cu tot cu cer şi stele
mă spăl de geometria ta în cifre
mă leg de cuvânt ca de-o sfoară
ţinând-o în mâna dreaptă întinsă
ca şi când aş putea să te ating când nu eşti.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!