Fantasme ale viitorului

Picături chinezeşti ale întrebărilor mele,
semnale ale dârelor de incerteţe
capturează zilele-mi îngreunate de tristeţe,
pândite de fantasme ale viitorului precum santinele.
Mă învârt şi reînvârt
într-un somn fără sfârşit şi început,
cu amorţeala ce alternează euforiei,
în gesturi ce repet la infinit
usuc lacrimi nevărsate pe obrazul agoniei.
Uneori respiraţia nu găseşte aerul necesar
şi-n spaţiul negru-exterminat, caut adevărul-emisar.
Pregătesc aşadar speranţa a suporta dubiul de mâine
- ce mult îmi doresc a-l vedea risipit...
Din fericire, mult e ceea ce-mi rămâne
punând dorinţele mele într-un vis nedospit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!