Odă neînfricatului poet

Neînfricat poet al morții
În care moartea se-nfiripă,
Te-ai dat poem pe harta sorții...
Morminte-n gându-ți se ridică!
Ai scris cu lumânări de ceară,
Pe fața cerului de jar
Fiind o literă amară
Și-un semn uitat de calendar.
Pri tine curg, în loc de sânge,
Cuvinte, litere-văpăi.
Din ochi, doar literă îți curge
Și de cuvânt ți-s ochii goi.
Altar ești! Și-ngenunchi la tine,
O blândă pleoapă de poem.
La moartea mea, pe trupul-piatră,
Ucis de-al literei blestem,
Prin legea vieții, te-nfioară,
Tu, cititor de necuvinte!
Sunt doar o literă amară,
Ascunsă parcă-ntre morminte.
Mă veți trezi. Și repetat,
Reîncarnată în cuvânt,
Prin literă, voi fi chemat
Poeți... Eternul jurământ
Nu va pieri... voi fi prin voi,
Vom fi același trup de ceară
Și de lumină, amândoi.
Căci nu e dreptul să se moară!
E moartea numai o plutire.
Poeți vom fi în orice clipă,
Cât nu ne temem e iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook