În oraşul meu

plouă mărunt spre seară ies în umezeala străzilor
intru la coafor se fac programări pentru ziua femeii
la piaţeta leului nici porumbeii nu stau pe vremea asta
nu deschid umbrela îmi place să merg prin ploaie
să mă întrebe de viaţă micile picături femei de serviciu
spală pe jos ceea ce murdăresc oamenii
fetele se cheamă cu băieţii de pe un trotuar pe celălalt
cum ne strigăm noi pe uliţă la ţară cândva
un tătic n-aş fi zis cât de tânăr şi firav filmează copilul
probabil puţin trecut de un an lângă mama lui copilă şi ea
ţinându-l de mână mă opresc nu vreau să intru în cadrul familial
în parc mihai pe calul lui este întreaga măreţie a istoriei şi oraşului de la ţărm
brazii mustesc de verde locul de joacă este gol
micile alei pentru biciclişti sunt populate doar de semne
e mâzgă în oraşul meu şi maşinile sâsâie ca nişte şerpi
pieţarii au acoperit tarabele şi adunaţi într-un colţ flecăresc politica
în felul lor la un pahar de spirtoasă
înaintez printre picături aburii sufletului meu se disipează în ochii serii
un domn cu alură de urs practic barează drumul
mă strecor subtil şi simt cum din spate mă priveşte admirativ
merg aproape alergând cu o voioşie de douăzeci de ani
am haina pe mine ca un val de apă şi toată sunt de apă
în aerul monoton şi lichid nu mă tem de răceală
stau atât de aproape de un lanţ de farmacii
pe aici se perindă mulţi oameni
altfel oraşul meu e la fel de gri ca fumul de la midia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!