Noapte de iarnă

Din vârful unui brad priveşte luna,
Printre lungi ţurţuri de cleştar,
Pe-un ochi de geam, de la fereastră,
La vatra-n care pâlpâie un foc pe jar.

Ferestrele-s gătite ca la hramuri,
Cu genţiene şi broderii de gheaţă,
Steluţe de cristal sclipesc la geamuri,
Învăluite-n voaluri reci de ceaţă.

Venind grăbit din miazănoapte,
Şi vâjâind prin despletite ramuri,
Rosteşte viscolul neînţelese şoapte,
Bătând frenetic la îngheţate geamuri.