Ramura

Aud bătaia ramurii în geam,
Dar nu mă uit la ea,
Ar vrea să intre înăuntru.
Afară-i frig şi îngheţat,
Din flori şi gânduri îmi fac pat,
În anotimpul veşnicului alb.
Din pata visului nu ies,
Cu zgomot de pian mă ninge des,
Şi-ascult ceasul cum sună arbitrar
Din ce în ce mai rar.
Bătaia secundei pe minut,
Mai tare-acum ca la-nceput,
Mă face să-mi desfac
Sufletul de copac
Şi las bătaia zgomotoasă
Să intre-n casă.
Închid treptele ferestrei inapoi
Şi trag perdeaua timpului
Peste noi.
Ramura râde-mpărţită la doi.

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!