Ramura
Aud bătaia ramurii în geam,
Dar nu mă uit la ea,
Ar vrea să intre înăuntru.
Afară-i frig și înghețat,
Din flori și gânduri îmi fac pat,
În anotimpul veșnicului alb.
Din pata visului nu ies,
Cu zgomot de pian mă ninge des,
Și-ascult ceasul cum sună arbitrar
Din ce în ce mai rar.
Bătaia secundei pe minut,
Mai tare-acum ca la-nceput,
Mă face să-mi desfac
Sufletul de copac
Și las bătaia zgomotoasă
Să intre-n casă.
Închid treptele ferestrei inapoi
Și trag perdeaua timpului
Peste noi.
Ramura râde-mpărțită la doi.
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Claudiu Toma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.