Aşteptând o naştere apocaliptică

copil cu trăsături arcuite şi dulci
lasă-mă să-ţi adulmec obrajii
buzele învelite în faşa surâsului
ochii ca două lacuri de jad
în care mă scufund
la ceremoniile mele brahmanice
odată cu întruparea ta
liniştea s-a aşternut peste lume
odată cu ţipătul tău surd
jonglerii s-au împăcat
cu obligaţia de a purta mereu aceleaşi polemici
mereu ivite în alte veacuri
copilule, în necopilăriile tale viitoare
nu uita că naşterea ta e prima piatră
a unui edificiu al păcii
iar umilii constructori nu se vor mai gâlcevi
ci îşi va ridica fiecare în tihnă propriul perete
privind însă spre acelaşi altar
copilule, vei închide ochii doar pentru a ierta
nu vei cunoaşte termenii permanenţei
şi, cu fiecare pas, în jurul tău
lucrurile vor rămâne neatinse
copilule, aşteaptă-mă să cresc şi vom uita amândoi
glasul invocărilor mele de acum.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!