Versuri pe omătul Fraţilor Grimm. Cenuşăreasa

Viaţa mă trece
prin altă vamă,
slugă ajung
la vitrega-mi mamă.

Pulberi de codru
din vatră cărând,
pădurea-adormită
îmi zise, tăcând:

"Presară cenuşă
pe-ogorul din vis,
curând vei ajunge l
la balul promis!"...

Oracol cu har,
palat de cleştar,
tristeţe veche,

la marele bal,
fecior de-mpărat
îşi cată pereche.

Dănţui cu prinţul,
din cer un clavir
picură rouă,
picură mir.

Luna e nimb,
Luna e scut,
apără pasul
prin inimi trecut.

Danţ şi iar danţ,
noi gesturi tandre,
irişi rotesc
în jar policandre.

Ornicu-mi face
semn de plecare...
acasă aflu
că-s "vrăjitoare".

Muma cea rea
pare nebună,
lemne de rug,
grăbită adună.

Ochii-mi şoptesc:
"Stăpână încearcă,
poate ajungi
pe-a lacrimii arcă!"...

Lupt şi mă rog,
mă rog şi lupt,

o stea norocoasă
apune tăcut,

o alta răsare-n
condurul pierdut.

poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!