Aşteptând soarele

Când viaţa ţi-a înfipt în piept pumnalul,
Într-un decor de frunze ruginii,
Nu roşu sânge-a curs, precum coralul,
Ci un un şuvoi nestins de poezii.

Tristeţea-ţi geme-n inima rănită
Ce în vioară-a prins a se schimba,
Iar lacrima, cazând din stalactită,
Va împietri pe veci, în clona sa.

Când seva se va scurge din copacul
Cu amintiri, zidind pios altar
Căuşul palmei tale-i receptacul,
În care ea se schimbă-n chihlimbar.

Ca-n stridia din marea zbuciumată,
Rănită de nisip, ca alinare,
Va creşte-n tine-o perlă sidefată
Şi vei zâmbi, dansând din nou, în soare!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!