Celei mai frumoase

Subţire, zvelt şi-armonios ţi-e trupul
Iar părul lung, pe spate se prăvale.
M-a fermecat conturul gurii tale
Şi dulce tare cred că ţi-e sărutul.

Mă amăgesc sau chiar privesc spre mine
Aceşti doi ochi frumoşi ce ard ca para?
Nu-i pot privi... ei mă privesc... mi-e bine!
Sunt ochi frumoşi, cum are căprioara!

Pe gâtul tău, ca trestia mlădie,
Să ţi-l ating, voi pune-ncet o stea.
Tu vei primi cu dragoste sărutul
Pe pielea moale, ca de catifea.

Mai mult de-atât... lăsa-voi ca să cadă
Fără dorinţa însă de-a jigni,
Pe sânul tău fierbinte-o sărutare;
O mângâiere cald-a inimii.

Vei accepta! Sau poate încruntată
Mă vei respinge ca pe un lucru rău;
Ar fi păcat... în ea, e dorul meu
Ce-a spart o uşă bine ferecată.

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!