Îngerul din Lecco (Elenei Albot)

Privirea ta-i albastrul cel senin
al cerului în care cântă îngeri
ce caută s-aline-atâtea plângeri
când norilor le-au devenit preaplin.

Tu ești, Elena Albot, o minune,
aleanul sufletelor însetate
de zbor spre înălțimi și libertate,
exemplu de frumos și-nțelepciune.

Cu vorba-ți dulce și surâsul blând,
mi-ai arătat, acum un an, cărarea
pe care să-mi aștern, în vers, cântarea
timidă, temătoare, dar urcând.

M-ai susținut, încurajat, ai râs
la versuri ce-ndemnau spre veselie,
și, chiar de-ai întâlnit vreo stângăcie,
ai comentat măcar cu un surâs.

Din Lecco sau din munții dimprejur,
cu gândul sau priviri spre depărtare,
te-ntrebi (ca mine în volumul "Oare?"):
-E, viața asta, doar un mic sejur?

Vezi, n-am uitat, căci tu l-ai botezat,
a fost o simplă lungă amânare,
dar el va fi volumul cel mai tare,
și-l am (e scris demult) de publicat.

Îți sunt dator, Elena, pentru tot
și-aș vrea, de-acum o lume să o știe
că e o mare, mare bucurie
să-ți mulțumesc prin vers, așa cum pot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook