Departe la munte
În munții cu brazi și cu roci
Există o mănăstire modestă
Unde-i întâlnesc pe cei dragi.
Dar de ce când iubirea
din nou ea mă cheamă
plâng și-mi întorc privirea,
și n-o iau în seamă?
De ce când mă doare
cânt din greșeală în rătăcire
și-n zborul meu înspre soare
îmi este doar beznă-n privire?
poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre zbor
- poezii despre roci
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre modestie
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?