Departe la munte
În munții cu brazi și cu roci
Există o mănăstire modestă
Unde-i întâlnesc pe cei dragi.
Dar de ce când iubirea
din nou ea mă cheamă
plâng și-mi întorc privirea,
și n-o iau în seamă?
De ce când mă doare
cânt din greșeală în rătăcire
și-n zborul meu înspre soare
îmi este doar beznă-n privire?
poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valerian Ciobanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.