Gând muribund

De veghe stau la căpătâiul
Neînţelesului meu gând,
Nu-l tulbur
Şi nu-l mai frământ,
Acum, când e un muribund.

A fost un gând la locul lui,
Cu aspiraţii spre iubire,
Sperând chiar în desăvârşire;
A mers cu trenuri,
Cu vapoare,
A luat pământul în picioare,
Umblând desculţ în lung şi-n lat
A tot sperat
Şi în final a obosit.

Un gând şi el,
Un vis rebel,
Pe cale să se stingă-ncet,
Pe-o frunte rece de poet.