chiar şi aşa

Să fii un pom
ramuri pline până la pământ cu fructe
trecători
să nu te vadă
nimeni să nu vrea darul
putrezind într-un târziu
la rădăcină

Să treacă ani
pentru ca să afli
că eşti gol, nu ai iubit
niciodată
a fost doar o iluzie dorită

umbră ierbilor grase, florilor
împlăpânzind
ai fost

într-o dimineaţă
din amintiri amare viaţa ta
s-aduni cenuşă rece ningând
zădărnicii
iată
am zugrăvit mai aspru decât moartea
trecerea
în pulberi, prin vremea hărăzită ţie
a granitului dat zidirii unei lumi

Tu nu fi aşa, prietene, viu
înseamnă pasiune
trezeşte-ţi iubirea din cinci în cinci secunde
chiar şi aşa risipeşti veşnicii

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!