Într-o gară

plecasem din gară
o gară mică, urâtă, murdară
urmele paşilor se izbeau dureros de pereţi
treceau umbre grăbite prin mine
uitaseră că sunt om
mi-am oprit gândurile obosite
într-o cârciumă, la marginea lumii
beau, cu uimire şi nedumerire
şi uneori mai scriu
în cuvinte împrăştiate sau împleticite
umplute cu amărăciunea unui timp trecut şi niciodată împlinit
expirat în propria inexistenţă
de ce scriu
ha-ha-ha...
ce întrebare fără sens şi în deplin consens
cu cine, cu ce
asta nu mai ştiu
sunt beat, nu vezi.
deci, am strâns bagajele şi am fugit
uşa scârţăia
atunci m-am trezit, a plecare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!