Pe un ţărm de mare

roşii erau trandafirii
pe geamuri,
agăţaţi de un gând
printre ramuri prea verzi, prea crude, de timp
valurile curgeau mai departe
să poarte, să poarte iubirea pe ape
credeam că fugi printre paşii pierduţi
ce lină e adierea unui dor, ce tainic fior
vocea ta e şoaptă ce curge şi piere
în abisul abstract dintre noi
de voalul dezvelit al iubirii atârn mireasmă de soc
să poarte, să poarte noroc
ascunzi în trup un gând şi un sărut
mereu neterminat, mereu neînceput
eternă curge zarea
ce dulce e chemarea
trupul tău, altar de vise
stinse, nestinse, de nimeni cuprinse
zboară, iubeşte şi cântă femeie
pe ţărmuri de mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!