Pe un țărm de mare
roșii erau trandafirii
pe geamuri,
agățați de un gând
printre ramuri prea verzi, prea crude, de timp
valurile curgeau mai departe
să poarte, să poarte iubirea pe ape
credeam că fugi printre pașii pierduți
ce lină e adierea unui dor, ce tainic fior
vocea ta e șoaptă ce curge și piere
în abisul abstract dintre noi
de voalul dezvelit al iubirii atârn mireasmă de soc
să poarte, să poarte noroc
ascunzi în trup un gând și un sărut
mereu neterminat, mereu neînceput
eternă curge zarea
ce dulce e chemarea
trupul tău, altar de vise
stinse, nestinse, de nimeni cuprinse
zboară, iubește și cântă femeie
pe țărmuri de mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.