Vis - I

mi-a luat mâna purtând-o
să-i ating rotundul pântecului
vedeam
prin buricele degetelor
rotind ca în aer o monedă
mare, roşie… în chip de făt –
am tras cu spaimă mâna
a repetat gestul cu blândeţe
de data asta am văzut
un schelet chircit
ca în mormintele egiptene
din el răzbăteau aburi aurii
şi lumină subţire
.........
m-am trezit
cu degetele amorţite
strângeam o iconiţă, muchiile ramei
înfipte în podul palmei
îmi părea că sunt
deasupra aşternutului levitând

acum scriu aici în atelierul mic
lemnăria mea vremelnică şi
mi-e bine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!