taină grea
un zid oblic, subțire
străbate, secționează trupul
o mână de cărămizi imprimate
efigia
ultimei grimase vrută surâs
jos
la întâlnirea cu pământul
firicele rare
de iarbă ies timide
primăvară, buzna
obrazul așteaptă
umed, rece, transparent
gărgărițe nenăscute încă
înmugurind, trei ramuri de salcie
tremură scurt adio-uri întoarse spășite
cu destinatarul necunoscut
plesnesc buricele degetelor fierul forjat
au petrecut ninsoarea ultimă
doar răbdarea pulsului
ca o taină grea
a măcinat pe dinăuntru cârtiță sau părere!
zidul
din pulberile lui
nu-mi voi ridica
nici casă, nici mormânt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre puls, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre fier, poezii despre degete, poezii despre crengi sau poezii despre Pământ
