Zvăpăiată toamnă

Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvășite.

Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantație
Țipă ciorile smolite
Făcând agitație.

Ciulini căzuți la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.

Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-și aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.

Pe la stâne se sting focuri,
Turmele coboară,
Câinii latră pe alocuri,
Frigul îi doboară.

Prin hățișuri hărțuite
Tremură de zor scaieții,
În ropote de copite
Fug înfometați mistreții.

Un greiere-n vervă mare
Și-a schimbat poziția,
Cântă doar peste hotare
Încălcând tradiția.

Salcia pe mal de râu
Plânge în neștire,
Pletele-i până la brâu
Sunt o amintire.

Se îndreaptă înspre maluri
Lebăda din stufăriș,
Lacul freamătă în valuri,
Se retrage-n ascunziș.

Un bondar s-a rătăcit,
E în moarte clinică,
Cuibul nu și-a mai găsit,
Vremea e potrivnică.

Toamna asta zvăpăiată
Se repetă si la anu'
Și de fiecare dată
Mă-ntâlnesc cu Topîrceanu.

În tristețe cad și eu,
Gândul mi-e povară,
O să-mi fie tare greu
Pân' la primăvară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook