Îmi era atât de sete încât am băut o șoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ți fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce șoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar șoapta a trecut și s-a dus!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut sau poezii despre râuri
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.
